„Luca este total împotriva agresivității, pentru el e cel mai important ca oamenii și animalele să conviețuiască în cea mai desăvârșită pace. Dacă e o muscă în casă, încearcă să o prindă cu paharul și să o elibereze apoi în siguranță afară”. Asta ne-a spus mama băiețelului de 11 ani despre care toți colegii lui spun că e „micul Einstein”. L-am întrebat atunci pe el:

• Dar când simți că te pișcă un țânțar, nu-ți vine să-l plesnești cu palma?
• Nu, nici vorbă pentru că eu știu că doar femelele pișcă și asta pentru că au nevoie de sânge ca să se reproducă. Și atunci mă gândesc că țânțarii au mai multă nevoie de acele picături de sânge decât mine.

Am ajuns la aceste conversații după mult timp petrecut împreună, timp ce i-a oferit relaxarea de a se destinde și de a putea vorbi în voie, pentru că Luca nu se simte tocmai în largul lui povestind în fața altora.

Provocarea ce scoate talentele la suprafață

Luca s-a născut în Italia, dintr-un tată italian și o mamă româncă. În urmă cu câțiva ani, mama lui l-a cunoscut pe viitorul ei soț venit într-o excursie în TRansilvania, s-au plăcut, s-au căsătorit foarte repede și l-a urmat în țara pastelor și a ruinelor istorice. Au făcut împreună doi copii, au experimentat sistemul de învățământ italian cu fiica cea mare și când a venit vremea să-l înscrie pe Luca, mezinul, la școală, au decis că mai bine pentru el ar fi să meargă la școală în România. Băiețelul fusese deja diagnosticat cu dislexie și disgrafie și s-au gândit că se va adapta mai ușor la sistemul românesc. Au ales astfel o viață de familie atipică, o relație la distanță în care atât părinții, cât și copiii și tatăl lor să se vadă de câteva ori pe an, de sărbători și în vacanța de vară. Copiii s-au adaptat repede, însă, în sufletul lor a rămas scrijelită această lipsă paternă.

Luca s-a afundat și mai mult în ceea ce-i face cu adevărat plăcere: în enciclopedii de tot felul. Deși îi este foarte greu să citească pentru că el vede literele invers, face eforturi considerabile pentru că și-a pus o mare provocare: aceea de a fi cel mai bun din clasă. Și poate că ar fi reușit cu succes dacă această lume nu s-ar vedea invers în capul lui.

Ce-l face atât de hotărât și determinat să fie cel mai bun? Tocmai râsetele și coatele pe care și le dau colegii atunci când îl numesc batjocoritor „micul Einstein” sau când îi pun piedică pe holurile școlii.

Sunt puțini copii care îl admiră cu adevărat pentru ceea ce știe și pentru eforturile pe care le depune, majoritatea fiind invidioși pe atenția pe care o atrage din partea profesorilor și pe rezultatele sale. Acest bullying primit zilnic nu l-a dărâmat cum poate s-ar întâmpla în alte cazuri, ci, dimpotrivă, l-a motivat să fie și mai bun, să se autodepășească, să-și depășească toate limitările.

Pasiunea pentru biologie

Pentru că de mic a savurat enciclopediile și pentru că fiecare listă a sa de dorințe pentru zilele de naștere sau de Crăciun începe cu o enciclopedie, Luca a asimilat o mulțime de informații. Arătându-i interes a găsit suficientă energie și entuziasm să vorbească despre ce-l pasionează cu adevărat. Luca și-a făcut singur o micro fermă de alge marine, a crescut arici de mare, povestește cu zâmbetul până la urechi despre faptul că a văzut o sepie vara trecută în apele Italiei sau despre cum ar trebui să lăsăm frunzele uscate pe pământ deoarece  acestea se descompun, se transformă în nitrați și hrănesc solul. Când am intrat în biblioteca școlii, a luat de pe raft o enciclopedie despre planeta Pământ. Inițial a deschis-o de la sfârșit, ulterior când i-am arătat că o poate deschide de la început, ne-a arătat și ne-a spus o mulțime de informații, ne-a descris în detaliu toate stagiile de formare a pământului și apoi a început să scrie pe tablă cu hieroglife sau în scrierea cuneiformă.

Când am ajuns să vorbim despre Italia i s-a umplut suflet de emoție și bucurie. Mama ne-a povestit că atunci când a venit prima dată în România și la școală a primit paste, a refuzat să mănânce pentru că spaghetele erau rupte în două. „Nu se poate să fie așa. Spaghetele trebuie să fie întregi, altfel cum să le înfășori pe furculiță”, a completat el.

Am petrecut cu Luca două ore și la final ne-am spus într-un glas: iată un copil cu adevărat EXTRAORDINAR.

Pentru că Luca face parte din programul „nevoi ordinare pentru copii EXTRAORDINARI” prin care Narada, prin HartaEdu, selectează zece școli din țară și împuternicește profesorii să descopere talentele ascunse ale elevilor și să le valorifice pentru a face performanță la următorul nivel academic.

Luca, alături de alți colegi de-ai lui vor intra în acest program, vor beneficia de o experiență extracurriculară  în spațiul pe care îl amenajăm în școală, astfel încât fiecare dintre copii să-și poată manifesta talentul, dar și de o susținere dedicată cu o serie de servicii atât de necesare lui pentru a-și îndeplini potențialul prin educație. Va beneficia de ședinte de terapie psihologică, de logopedie și toate instrumentele ce-i servesc lui pentru a face performanță la școală.

ALătură-te și tu acestei inițiative și hai să îi satisfacem lui LUca nevoile de a fi văzut, auzit și încurajat pentru a deveni cu adevărat EXTRAORDINAR. Trimite un sms cu textul EDUCATIE la 8864 și hai să aducem lumină în viața acestui mic geniu.